Există o idee adânc înrădăcinată în cultura fitnessului modern, repetată obsesiv în săli, podcasturi și pe social media, conform căreia proteina este universală, că organismul feminin ar funcționa identic cu cel masculin și că tot ce trebuie să facem este să ajustăm cantitatea în funcție de greutate corporală, însă realitatea biologică este mult mai complexă, iar femeile plătesc adesea prețul pentru această simplificare excesivă.

Corpul feminin nu este o versiune mai mică a corpului masculin, iar sistemul nostru endocrin funcționează într-un ritm ciclic, nu liniar, ceea ce înseamnă că metabolismul, digestia, motilitatea intestinală și utilizarea aminoacizilor sunt influențate constant de fluctuațiile dintre estrogen și progesteron, iar acest lucru schimbă fundamental modul în care proteina este procesată și asimilată.

În timp ce majoritatea protocoalelor nutriționale moderne au fost dezvoltate pe populații masculine, cu un profil hormonal relativ stabil și cu un nivel de testosteron dominant, femeile trăiesc într-un context biologic în care estrogenul poate crește permeabilitatea intestinală, progesteronul poate încetini tranzitul digestiv, iar cortizolul – hormonul stresului – poate suprima secreția de acid gastric și enzime digestive, ceea ce face ca simpla recomandare de „mănâncă mai multă proteină” să fie adesea insuficientă și uneori chiar problematică.

Pentru o femeie aflată într-o stare de stres cronic, lucru extrem de frecvent în realitatea contemporană, digestia nu este o prioritate pentru corp, deoarece sistemul nervos simpatic domină, iar în această stare acidul gastric scade, enzimele sunt reduse, motilitatea intestinală este perturbată și proteina consumată, fie că este din carne, ouă sau pudră proteică, poate rămâne parțial digerată, generând balonare, inflamație și senzația că „proteina nu mi se potrivește”.

Mai mult decât atât, femeile au nevoie de un flux constant de aminoacizi circulanți, nu doar pentru masa musculară, ci pentru sinteza neurotransmițătorilor, pentru stabilitatea glicemică, pentru detoxifierea hepatică și pentru echilibrul hormonal, iar această nevoie constantă este adesea ignorată în favoarea unor recomandări agresive inspirate din culturismul masculin, unde obiectivul principal este hipertrofia musculară, nu susținerea sistemului nervos și endocrin.

Este timpul să închidem capitolul bro science atunci când vorbim despre nutriția feminină, pentru că femeile nu sunt doar „bărbați cu mai puțini kilograme”, iar recomandările standardizate nu țin cont de faptul că digestia este profund influențată de faza ciclului menstrual, de nivelul de stres, de istoricul metabolic și de sensibilitatea intestinală, iar ignorarea acestor variabile creează frustrare și convingerea greșită că „nu tolerez proteina”.

O abordare corectă presupune să înțelegem că nu doar cantitatea de proteină contează, ci și forma ei, biodisponibilitatea, prezența enzimelor digestive, susținerea microbiomului și contextul hormonal în care este consumată, deoarece o proteină formulată pentru performanță sportivă masculină nu este automat potrivită pentru o femeie cu stres cronic, digestie sensibilă sau dezechilibre hormonale.

Femeile au nevoie de proteine care să fie ușor digerabile, să susțină absorbția și să țină cont de faptul că nivelurile de progesteron pot încetini tranzitul, că estrogenul poate modifica răspunsul inflamator și că un cortizol crescut poate bloca o digestie eficientă, iar această realitate biologică nu este o opinie, ci o consecință a fiziologiei endocrine.

În momentul în care începem să privim proteina prin această lentilă mai largă, devine evident că nu este vorba despre „curat versus necurat” sau despre cine are cea mai simplă etichetă, ci despre potrivirea dintre formulă și contextul biologic al femeii, iar această potrivire este esențială dacă dorim nu doar aport proteic, ci utilizare reală la nivel celular.

Închiderea capitolului bro science nu înseamnă respingerea științei, ci dimpotrivă, înseamnă aplicarea ei corectă asupra corpului feminin, cu respect pentru complexitatea hormonală și metabolică care ne definește, și acceptarea faptului că proteina pentru femei trebuie gândită diferit, nu din marketing, ci din fiziologie.

Dacă ne uităm la literatura de specialitate, observăm că metabolismul proteic la femei este influențat semnificativ de fazele ciclului menstrual, iar studiile arată că rata de oxidare a aminoacizilor, sensibilitatea la insulină și chiar răspunsul anabolic pot varia între faza foliculară și cea luteală, ceea ce înseamnă că necesarul și utilizarea proteinelor nu sunt constante pe parcursul lunii, așa cum se întâmplă în cazul bărbaților, unde mediul hormonal este mult mai stabil.

Estrogenul, de exemplu, are efecte asupra sensibilității la insulină și asupra metabolismului lipidic, dar influențează și funcția gastrointestinală, în timp ce progesteronul poate încetini motilitatea intestinală, crescând predispoziția la balonare și disconfort digestiv, aspecte frecvent raportate în faza luteală; iar atunci când peste aceste variații fiziologice se suprapune stresul cronic, activarea axei HPA (hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană) determină creșterea cortizolului, care este cunoscut pentru efectul său inhibitor asupra secrețiilor digestive, inclusiv asupra acidului gastric și a enzimelor pancreatice.

Există date care arată că stresul acut și cronic poate reduce fluxul sanguin către tractul gastrointestinal și poate modifica permeabilitatea intestinală, afectând absorbția nutrienților, iar în acest context proteina ingerată, chiar dacă este de înaltă calitate, poate să nu fie eficient descompusă și transformată în aminoacizi disponibili pentru țesuturi.

În plus, femeile prezintă o sensibilitate crescută la fluctuațiile cortizolului, iar interacțiunea dintre cortizol și estrogen poate crea o cascadă metabolică care influențează inclusiv funcția hepatică și metabolismul estrogenilor, procese care depind de un aport adecvat de aminoacizi, în special glicină, metionină și cisteină, implicați în reacțiile de metilare și conjugare hepatică.

Așadar, proteina nu este doar „material de construcție” pentru mușchi, ci și substrat esențial pentru detoxifiere, pentru sinteza neurotransmițătorilor precum serotonina și dopamina, pentru susținerea funcției imune și pentru menținerea echilibrului hormonal, iar toate aceste procese depind de digestie și absorbție eficiente.

Din acest motiv, diferența dintre o proteină standard și o proteină formulată pentru corpul feminin nu constă doar în cantitatea de grame per porție, ci în înțelegerea contextului fiziologic în care acea proteină este consumată.

Queen Protein a fost construită pornind de la această realitate biologică, nu dintr-o nevoie de segmentare de marketing, ci din observația repetată că multe femei, deși consumă suficientă proteină, prezintă semne de utilizare ineficientă: oboseală persistentă, recuperare musculară lentă, balonare post-consum și dificultăți în menținerea echilibrului metabolic.

Prin includerea enzimelor digestive, formula susține descompunerea proteinelor în peptide și aminoacizi absorbabili, ceea ce poate fi relevant în contextul în care secreția acidă este redusă de stres sau dezechilibre hormonale. MCT-urile oferă o sursă rapidă de energie care nu solicită excesiv digestia și pot susține disponibilitatea energetică în perioadele cu sensibilitate metabolică crescută; iar probioticele contribuie la menținerea unui mediu intestinal favorabil absorbției și integrității barierei intestinale.

În esență, intervenția mea în lumea nutriției a venit din dorința de a aduce conversația din zona simplificată a macros-urilor și a replicării protocoalelor masculine în zona unei nutriții cu adevărat personalizate biologic, în care femeia este privită ca un sistem endocrin dinamic, nu ca un corp standardizat.

Cred că este timpul să închidem capitolul în care femeilor li se spune că au nevoie doar de „mai multă disciplină” sau „mai multă proteină” și să deschidem unul nou, în care vorbim despre biodisponibilitate, despre interacțiunea dintre sistemul nervos și digestie, despre rolul aminoacizilor în detoxifiere și echilibru hormonal și despre faptul că performanța feminină nu înseamnă imitarea modelului masculin, ci înțelegerea propriei fiziologii.

Queen Protein nu este doar o proteină pentru femei; este expresia unei abordări în care nutriția este integrată cu endocrinologia, cu neurobiologia stresului și cu sănătatea intestinală, pentru că doar atunci când aceste sisteme sunt susținute simultan, proteina devine cu adevărat utilizabilă la nivel celular.

Repere științifice

1. Phillips SM, et al. (2014). Protein “requirements” beyond the RDA: implications for optimizing health. Applied Physiology, Nutrition, and Metabolism.
   – Discută necesarul proteic optim și importanța distribuției și utilizării aminoacizilor pentru sănătate metabolică.

2. Smith GI et al. (2009). Estrogen and muscle protein metabolism in women. American Journal of Physiology – Endocrinology and Metabolism.
   – Evidențiază influența estrogenului asupra metabolismului proteic și diferențele față de modelul masculin.

3. Tremblay A & Chaput JP (2012). Stress and energy balance. Physiology & Behavior.
   – Descrie impactul stresului și al cortizolului asupra digestiei, metabolismului și utilizării nutrienților.

4. Konturek PC et al. (2011). Stress and the gut: pathophysiology, clinical consequences, and therapeutic approach. Journal of Physiology and Pharmacology.
   – Analizează modul în care stresul afectează secreția gastrică, motilitatea intestinală și absorbția nutrienților.

5. Maukonen J & Saarela M (2015). Human gut microbiota: does diet matter? Proceedings of the Nutrition Society.
   – Arată rolul microbiotei în digestie, absorbția aminoacizilor și sănătatea metabolică.